ȘPAGĂ – Rebrandingul unei tradiţii

La aproape 28 de ani de la Revoluție, Șpaga a ajuns în sfârșit la maturitate.
Sigur, lupta anti-corupție i-a pus uneori bețe-n roate dar cu perseverență și tenacitate, șpaga s-a descurcat mereu. Pentru fiecare arestare cu alai și lăutari văzută la televiziunile de știri, pe motiv de șpagă mare, alte o sută de șpăguțe intră liniștite în buzunarele șpăgarilor.

Legal, luarea de mită este fapta de a pretinde sau primi bani sau alte foloase materiale ce nu ți se cuvin în scopul de a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la datoriile de serviciu.

Dar șpaga e mai mult de atât. E un mini-contract între părți. E modalitatea de a cumpăra liniște sufletească atunci când o problemă nu-ți dă pace. Șpaga e un sport, un hobby. O pasiune. Dar deși e cât se poate de mainstream, ne comportam cu ea de parcă e underground, și e păcat!

Până acum. A venit momentul să ne luăm șpaga înapoi. Să “own it”, cum ar spune agenturile străine. Să înțelegem că avem la îndemână un adevărat brand de țară, mai valoros și mai iconic decât ciocolata belgiană sau ceasurile elvețiene. Să nu ne mai ascundem, ci să ne mândrim.

 Șpaga clasică e formată din 4 elemente importante:

MÂNA CARE IA

MÂNA CARE DĂ

BANII

PLICUL

Trebuie să înțelegem că deși mâinile joacă un rol important în actul mitei, iar banii sunt obiectul șpăgii în sine, esența e cel mai bine surprinsă de plic.

Obiectul de papetărie e atât de întâlnit în șpaga clasică, încât a ajuns să fie asociat mai degrabă cu fapta penală decât cu scrisoarea. El protejează banii de privirile băgăcioase ale altor cetățeni. E materializarea rușinii asociate cu oferirea banilor. E un vehicul accesibil și un gardian de nădejde.

Prin urmare, plicul roșu simbolizează șpaga dată fără rușine. Cu mândrie. Cu pasiune.  

 România, sună-ne când ești pregătită să îți asumi ce e al tău. Rezolvăm noi, pentru o mică atenție.